Eu cu ceasul tu cu timpul

Când mâinile noastre se apropiau

Și degetele mele le atingeau pe ale tale, când făceam exerciții de respirație, deoarece tot ce mă înconjura era o alură a ta

Totul îmi spunea că erai tu

Erai doar tu, și doar eu, și doar tu

Un tu nemărginit și un tu aproape

Un tu care mă învăluia și un tu departe

Eram un noi în zilele de decembrie

Prea reci să pot coexista doar cu mine, prea reci să fiu numai eu și cu eu

Eu și cu tu, tu și cu eu, în seri nemărginite de februarie, eu și cu tu, tu și doar eu, în dimineți de martie,

marte era în balanță pentru mine, iar eu mă luptam cu mine însumi să nu îți spun numele, mă luptam cu mine însumi să nu îți iau mâna și să nu ți-o pun pe sternul meu

Doar mă luptam cu mine și numai atât, un tu și cu eu, un eu și cu tu

Și aș fi vrut un vals ca al lui Tchaikovsky, doar că nu trist, și aș fi vrut să îmi deschid sternul, să îl am descoperit și inima descoperită și plină de tot, un eu și cu tu, ori un tu ca mine, un tu în stilul lui Tarkovski, frumos, de neatins, un eu ca Jodorowsky, de neatins, mereu delăsător, un tu ca tine, ca filmele lui Stanley Kubrick, greu de citit, mereu de admirat, un tu romantic, un tu cu eu, un eu ca tine, 

neatinși de nimic, neatins de vreme, Tarkovski cântă încet, pentru că tu cu eu, un eu și cu tine, ori un tu cu mine pentru că

Atunci când mâinile noastre se apropiau

degetele mele le atingeau pe ale tale, și făceam exerciții de respirație.