Zodia

Zodiile cu coarne

Unu. Trandafiri de deșert, adică spinii de

pe cactuși, ei sunt trandafirii deșertului 

cu spinul pe care mă chinuiam să

îl scot din inima mea

ca spinul pe care îl admira 

Micul prinț la trandafirul lui frumos

Doi. eu sunt trandafirul, dar fără spini

Deoarece unul s-a abătut în

pieptul meu

Ca spinul care nu mă lăsa să dorm

o dată la 5 luni

cu insomnii de 2 ori pe an

Trei. în al doilea an așteptam a treia insomnie

Și patru. hai să facem o letargie

și să facem o dată matematică

Și să îmi spui că acolo 

Cu toată matematica noastră, nu am știut

amândoi

că uitam tot ce ne-am trimis la story

Cinci. trandafiri de deșert

dar mie îmi e sete

În al treilea an, noaptea, poate o să uit

Dar nu voi uita niciodată

cum am rămas cu ochii pe fotografia ta la fiecare story trimis

dar doamne, minute întregi, doar eu știu, repetându-mi cât ești de frumoasă.

capul meu plin de imagini străvezii 

și bătaia inimii mele care se mula

pe imaginea ta și numele tău, căci îmi luam

pulsul repetat și doar asta puteam observa 

M-ai făcut să reinventez Clujul ca

Sodoma și Gomora.

Șase. Căci de acolo am pornit

am pornit de la depărtare

și de la depărtare am fost operat

pe cord deschis de o zodie

care (nu) m-a reparat

Șapte. Dar după cum îmi ziceam în altă poezie eu sunt un medic, și prietenii mei sunt medicii

care au încercat să mă repare

pe mare, în soare, peste tot

Pentru că din păcate 

am un tic

știi, 

cum îmi fumez țigara rapid

înainte o fumam încet

ca orice om muritor.

Iar ca orice om muritor

eu nu vreau să mor

Opt. Dar ce a murit în mine

a fost dincolo de concepte

si problemele de etică pe care le dezbăteam

la facultate, mereu cu dorința

să mă depărtez de tine

ce a murit în mine a fost dincolo 

de zodiile de foc, dincolo de soare

dar hai la un ibric

eu pun cafelutsa la încălzit

și îmi citesc astrograma

Dar hai la ibric

Nu știu ce să îți mai zic

aș vrea să îți vorbesc despre

mental health

și despre cum acum pun accent

pe sentimentele mele, poate

Nouă. aș vrea să fie o zi de joi

sau un craciun

Să aud iar, ai timp de o cafea? 

Sau în alt univers 

să văd o poză trimisă de tine

la care, poate, să admir hipnotic frumusețea 

si eu să refuz

deoarece mi-au fost scoși spinii

din trandafirii de deșert 

și nu pot să mai rănesc.

Zece. Cu spinii scoși

Cu totul scos

rămân în fața mesei

cu cartea dată pe masă...

vânzând poeme de Nichita

Stanescu 

vânzând cu scârbă și suspin

și

povestind despre Camus 

Cu toți spinii scoși

cu tot scos-ul

luam rispolept

și-l duceam la colțul gurii

și-l beam ca vinul de împărtășanie

pentru că aveam spinii scoși

și totul scos

cu spinii scoși

cu totul scos

Luam

Unsprezece alte povestiri 

despre cum m-am îndrăgostit

și voiam să ți le povestesc 

pe toate

la un ibric doar ție.

photos: @emmawondra