Arta pipăirii în întuneric

Arta pipăirii în întuneric cunoaște o poveste de un timp foarte îndelungat

Arta pipăirii se face prin atingerea pielii celeilalte persoane

Se face și prin mirosirea izului acelei pieli, se realizează de mii de ani

Arta atingerii nu cunoaște un echivalent oarecum stabil

Arta pipăirii te stabilizează cu izul de piele și cu izul altor lucruri

În arta aceasta se află două persoane

în carne și oase, cu un trup și o piele

2 inși care deschid cărți și se joacă 

după ce termină preludiul cititului 

se zice că trec să ating pielea celuilalt

o piele fină și catifelată

Altă piele decât cea a iubitului nu se pune, nu poate fi egalată

eu merg să ating pielea iubitului meu

primul lucru pe care îl ating este fruntea, căci acolo se află imaginația, după aceea buzele, căci acolo se află siguranța, apoi lobul urechilor, apoi degetele care conduc toate mișcările posibile

Eu așa încerc, mereu să ating iubitul cu arta atingerii, arta pipăirii

Poate pe pielea lui catifelată ajung să scriu un poem, poate desenez o notă muzicală pe care să o aud de fiecare dată când îl sărut, poate doar mângâi pentru că acela este locul mult iubit de mine

Poate locul mult iubit e fruntea, brațul, tâmplă și buzele, degetele și buricul lor

poate locul mult iubit e în temperatura camerei, într-o temperatură imaginară dintr-o cameră a inimii 

o cameră cu puls care atunci când bate răsună numele meu

Așa cunosc o artă a doua, artă a neretragerii

atunci când iubești și vrei să dedici poezia iubitului tău, dar nu și fostului, căci așa s-a nascut arta retragerii și arta avariației

această artă a neretragerii face inima să bată mereu cu o alta și deține o proprietate specială:

declanșarea, totul devine un declanș

De la primul declanș al pielii, la primul declanș al sărutului

Arta atingerii iubitului în lumină și în plină zi, dar și pe întuneric cunoaște un timp foarte îndelungat, această artă se face prin atingerea pielii altuia, și poate prin sărutul lui pe buze